Ei soptesc, multe si-ar spune si nu stiu de-unde sa-nceapa, Caci pe rand si-astupa gura cand cu gura se adapa; Unu-n bratele altuia, tremurand ei se saruta, Numai ochiul e vorbaret, iara limba lor e muta, Ea-si acopere cu mana fata rosa de sfiala, Ochii-n lacrimi si-i ascunde intr-un par ca de peteala.
V S-au facut ca ceara alba fata rosa ca un mar, Si atata de subtire, sa o tai c-un fir de par. Toata ziua la fereastra, suspinand, nu spui nimica, Ridicand a tale gene, al tau suflet se ridica; Urmarind pe ceruri limpezi cum pluteste-o ciocarlie, Tu ai vrea sa spui sa duca catre dansul o solie, Dar ea zboara tu cu ochiul plutitor si-ntunecos Stai cu buze disclestate de un tremur dureros.
Nu-ti mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiastri, Nu uita ca-n lacrimi este taina ochilor albastri. Stele rare din tarie cad ca picuri de argint, Si seninul cer albastru mandru lacrimile-l prind; Dar daca ar cadea toate, el ramane trist si gol, N-ai putea sa faci cu ochii inaltimilor ocol — Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rau Nu-i ca noaptea cea mocnita si pustie din sicriu; VI O, tu crai cu barba-n noduri ca si caltii cand nu-i perii, Tu in cap nu ai graunte, numai pleava si puzderii.
Bine-ti pare sa fii singur, crai batran fara de minti, Sa oftezi dup-a ta fata, cu ciubucul intre dinti? Sa te primbli si sa numeri scanduri albe in cerdac? Mult bogat ai fost odata, mult ramas-ai tu sarac! Alungat-o-ai pe dansa, ca departe de parinti In coliba impistrita ea sa nasc-un pui de print. In zadar ca s-o mai cate tu trimiti in lume crainic, Nimeni n-a afla locasul unde ea s-ascunde tainic.
VII Si din cand in cand varsate, mandru lacrimile-ti sed, Dar de seci intreg izvorul, atunci cum o sa te vad? Prin ei curge rumenirea, mandra, ca de trandafiri, Si zapada viorie din obrajii tai subtiri — Apoi noaptea lor albastra, a lor dulce vecinicie, Ce usor se mistuieste prin plansorile pustie Cine e nerod sa arda in carbuni smarandul rar S-a lui vecinica lucire s-o striveasca in zadar?
Tu-ti arzi ochii si frumseta Dulce noaptea lor se stinge, Si nici stii ce pierde lumea. Nu mai plange, nu mai plange! Sura-i sara cea de toamna; de pe lacuri apa sura Infunda miscarea-i creata intre stuf la iezatura; Iar padurea lin suspina si prin frunzele uscate Randuri, randuri trece-un freamat, ce le scutura pe toate. De cand codrul, dragul codru, troienindu-si frunza toata, Isi deschide-a lui adancuri, fata lunei sa le bata, Trista-i firea, iara vantul sperios vo creanga farma — Singuratece izvoare fac cu valurile larma.
Pe potica dinspre codri cine oare se coboara? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o masoara. Sapte ani de cand plecat-ai, zburator cu negre plete, S-ai uitat de soarta mandrei, iubitoarei tale fete! Si pe campul gol el vede un copil umbland descult Si cercand ca sa adune intr-un card bobocii multi. O besica-n loc de sticla e intinsa-n ferastruie Printre care trece-o dunga mohorata si galbuie. Pe un pat de scanduri goale doarme tanara nevasta In mocnitul intuneric si cu fata spre fereasta.
El s-aseaza langa dansa, fruntea ei o netezeste, O desmiarda cu durere, suspinand o dragosteste, Pleaca gura la ureche-i, bland pe nume el o cheama, Ea ridica somnoroasa lunga genelor marama, Spariet la el se uita i se pare ca viseaza, Ar zambi si nu se-ncrede, ar racni si nu cuteaza.
El din patu-i o ridica si pe pieptul lui si-o pune, Inima-i zvacneste tare, viata-i parca se rapune. Ea se uita, se tot uita, un cuvant macar nu spune, Rade doar cu ochii-n lacrimi, sparieta de-o minune, S-apoi ii suceste parul pe-al ei deget alb, subtire, Isi ascunde fata rosa l-a lui piept duios de mire.
El stergarul i-l desprinde si-l impinge lin la vale, Drept in crestet o saruta pe-al ei par de aur moale Si barbia i-o ridica, s-uita-n ochii-i plini de apa, Si pe rand si-astupa gura, cand cu gura se adapa. Acolo, langa izvoare, iarba pare de omat, Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet; Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja, Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja.
Iar prin mandrul intuneric al padurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic, Cand coboara-n ropot dulce din tapsanul pravalatic, Ele sar in bulgari fluizi peste prundul din rastoace, In cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albastri, mii de roiuri de albine Curg in rauri sclipitoare peste flori de miere pline, Umplu aerul varatic de mireasma si racoare A popoarelor de muste sarbatori murmuitoare.
Langa lacul care-n tremur somnoros si lin se bate, Vezi o masa mare-ntinsa cu faclii prea luminate, Caci din patru parti a lumii imparati si-mparatese Au venit ca sa serbeze nunta gingasei mirese; Feti-frumosi cu par de aur, zmei cu solzii de otele, Cititorii cei de zodii si sagalnicul Pepele. Fericiti cei doi indragostiti fac nunta si astfel durerea despartirii lor se sfarseste. In ultimul episod este prezentat momentul nuntii celor doi tineri, ce are loc in mijlocul codrului, insotiti fiind de o alta Audio Literar Mai mult decat ieri.
Etichete Calin file din poveste fisa de lectura Mihai Eminescu opera literara pdf personaje rezumat scribd scurt. Lectura Calin file din poveste fisa de lectura Mihai Eminescu opera literara pdf personaje rezumat scribd scurt.
In casa Chiritei locuieste Luluta, o nepoata orfana, care mosteneste o avere importanta. De aceea Chirita vrea sa-l casatoreasca pe baiatul ei, Gulita, cu Luluta. Gulita era cam needucat si nu prea avea minte. Insa Luluta il iubeste pe Leonas, care se deghizeaza in vizitiu si se preface ca are o pricina cu Barzoi, ca sa o poata vedea pe Luluta si sa patrunda in casa. Acesta afla de modul in care trebuie sa cumpere un curcan pentru a-l da ca plocon, fiindca la ispravnic nu se intra cu mana goala.
A doua oara vine imbracat ca ofiter si pretinde sa locuiasca in casa. El ii face curte Chiritei si ea ii da portretul, in semn de acceptare. A treia oara vine imbracat in actrita. Luluta, il recunoaste si pre. Citeste ». Recreatia mare Rezumat de Mircea Santimbreanu Autorul pune in evidenta viata unor elevi, printre care si a prietenilor Sandu si Victor, dintr-o clasa.
Relateaza momentul cand Sandu ii face in cadou de Anul Nou doua ceasuri, prietenului sau si faptul ca acesta este surprins placut. De asemenea prezinta momentul in care Eugenia scapa pe jos penarul, in speranta ca poate raspunde la intrebarile profesorului de istorie alt elev si cand in cele din urma, profesorul i-a pus o intrebare, ea recunoscut ca nu stie. Desigur, este prezentata si nelinistea interioara a personajului principal, care cautand in gand o minciuna perfecta, cu care sa justifice faptul ca a absentat ii vin in minte tot felul de idei, dar nu vrea sa foloseasca o minciuna prea des intalnita, ci doreste sa gaseasca o scuza in asa fel incat ceilalti sa izbucneasca in lacrimi si sa-l felicite ca a scapat cu bine.
Povestitorul, Misu, era foarte superstitios si credea ca are noroc de note bune doar atunci cand viseaza cai si. Rezumat Cartea cu Jucarii. Rezumat scurt la Cartea cu Jucarii de Tudor Arghezi In podul casei se afla o cutie cu palarii, iar intr-insa era un ursulet de catifea galben cu 6 petice croite frumos de domnisoara croitoreasa, alaturi, in pod erau si doi berbeci naparliti, trei vaci fara picioare si un armasar.
Insa ursuletul avea un narav. Timp de 2 ani cat statuse in casa incepuse sa fure ciocolata, bomboane, dulceata, fructe si rahat. De cei mari se ferea mereu. Copiii l-au vazut de cateva ori si l-au urechiat pana cand i-au rupt urechiusa de bumbac, iar pentru a-l pedepsi l-au mutat in pod. Acolo ursuletul l-a invatat si pe mielul cu parul cret, iar el, la randul lui a invatat mingile sa fure dulciuri.
Intr-o zi, Tatutu s-a gandit sa se ascunda in dulap, iar atunci cand ursulel si mielul se vor apropia, Tatutu ii va putea vedea. Este prezentat in semnele puterii sceptru si mitra.
Chipul ei este incununat cu flori albastre simbol al iubirii, steaua din frunte o constituie o apropiere de elementele cosmice. Ea este tanara, pura, delicata. Personajele: furnicile, albinele colb de aur , voinicul, preotul bondarul , mirele apare intr-o cojita de aluna trasa de lacuste , tantarii sunt lautari, gandaceii, carabusii, lacustele, greiere care cere permisiunea sa porneasca nunta.
Citorul este invitat sa participe la nunta lui Calin cu fata de imparat, in mijlocul paduri de argint, intr-un spatiu natural de vis. Prin imagini vizuale poetul aduce in prim plan lacul, loc important caci aici se vor aduna participantii la nunta. Imaginea lacului sporeste nota de mister. Aici se afla masa mare luminata de faclii. Participantii la nunta sunt personaje de basm. Ei sosesc din cele patru colturi ale lumii, de pretutindeni si sunt surprinsi prin enumeratie: imparati, imparatese, feti-frumosi, zmei si Pepelea.
El sta intr-un jilt, inconjurat de pagi si are in semnele puterii mitra si sceptru. Craiul este rigid, teapan neincadrandu-se in atmosfera nuntii. Labels: referate-Mihai-Eminescu.
No comments:. Newer Post Older Post Home.
0コメント